Dincolo de scandalurile care ocupă dezbaterea publică, oamenii au de făcut o alegere între două forţe politice care se conturează deja şi care vin cu feluri de lideri şi două perspective diferite despre încotro va merge România.
Ştiu că oamenii sunt sceptici în legătură cu ceea ce spun politicienii şi atunci când vine vorba despre lucruri clare în politică toată lumea devine neîncrezătoare. Dar această separare între PSD, cu aliatul său ALDE, şi PMP, pe de-o parte şi, pe de altă parte, PNL deschis spre colaborare cu USR – nu a fost niciodată mai mult ca acum, o opţiune între trecut şi viitor pentru români. Pe ce se bazează PSD? Pe saturaţia oamenilor faţă de felul lent în care se schimbă lucrurile în România. Oamenii sunt sătui de politică şi de scandaluri politice, dar asta nu înseamnă că nu sunt atenţi la ce le pregătesc partidele pentru viitor. Şi da, merită spus: nu este vorba despre o dilemă falsă între forţe şi politicieni care „sunt la fel”. Pentru că asta este manipularea pe care o încearcă PSD, toată clasa politică este la fel, nimic nu se va schimba şi, deci, singura soluţie este PSD care „dă salarii şi pensii”. În primul rând, PSD nu dă de la partid, ci din buget; iar de la buget, dă mai ales din impozitele şi taxele celor care produc, dar asta este o chestiune pe care şeful PSD o trece sub tăcere, pentru că voturile celor care ţin acest buget nu-l interesează pentru că nu le poate câştiga. Ce propune PSD cu Dragnea & Co este revenirea în trecut, când problemele morale şi de tot felul nu contau; când politicienii erau suverani şi nu răspundeau în faţa niciunei autorităţi şi în faţa vreunui cetăţean, pentru că autoritatea erau ei; când tot ce trebuia să facă politicienii era să cumpere, cu ajutoare sociale, bunăvoinţa unui electorat captiv la stat. Asta este calea pe care o arată PSD şi acum în 2016. Nu s-a schimbat nimic de 20 de ani şi aşa va rămâne pentru că în viziunea PSD, electoratul este captiv statului sau oricărei forme de autorităţi locale, iar statul şi autorităţile sunt captive politicului; iar societatea se împarte între o masă de alegători cuminţi care mulţumesc partidului pentru ajutorul de la stat şi o minoritate nemulţumită care poate fi ignorată sau blamată că este reacţionară şi nu înţelege binele pe care îl propune pesede-ul. Ce propune PNL? Spre deosebire de PSD, PNL susţine un stat cât mai liber de politică şi cetăţeanul cât mai liber de stat. Şi asta este singurul drum real, bun pentru o societate normală şi pentru indivizi. Eliberarea statului de captura politicului şi faptul că întăreşte dreptul cetăţeanului să facă ce crede şi ce simte că este cel mai bine pentru el ca cetăţean – prin asta PNL dă o cale de mers înainte pentru români. Pentru PSD aici se rupe filmul. PSD nu concepe un cetăţean care să protesteze liber (nu ghidat de instructori de partid). PSD nu concepe un cetăţean care să nu fie dependent de autoritatea politică: primarul care împarte ajutoarele, şeful politic de la judeţ, care stăpâneşte cu mâna de fier laolaltă oameni şi instituţii, preşedintele de partid care încolonează armata disciplinată de activişti spre vot. Sigur, şi PNL şi Dacian Cioloş pot fi criticaţi, nu sunt dincolo de bine şi de rău şi pot fi traşi la răspundere de orice cetăţean şi da, este dreptul cetăţenilor să fie nemulţumiţi dacă asta simt, dar un lucru este clar diferit la PNL faţă de PSD. PNL şi Dacian Cioloş permit cetăţeanului să existe liber în afara statului şi chiar în afara politicii şi să decidă aşa cum crede el de cuviinţă pentru sine şi pentru cei din jurul său. Pentru PSD asta este panică, pierderea controlului, anarhie. Tocmai de aceea spun că PNL şi Cioloş sunt despre viitor, iar PSD şi Dragnea, despre trecut.