Când îți arunci privirea pe statisticile Uniuniii Europene, toate poveștile deprimante din sistemul românesc de Sănătate capătă o dimensiune oficială, iar concluzia se impune implacabil: suntem la pământ! Cristian Bușoi, de profesie medic, face, în analiza scrisă pentru DCNews, o radiografie a domeniului.
Liderul PNL are curajul de a propune o perspectivă pe care nu toți medicii o împărtășesc, încă.
Iată editorialul scris de dr. Cristian Bușoi pentru DCNews:
Primul lucru care ar trebui făcut în Sănătate
Nu mai este demult vreun secret că sistemul de sănătate nu o duce foarte bine. O știm cu toții, din experiențe personale sau din auzite. E drept că s-au făcut mici îmbunătățiri în spitale, există în continuare foarte mulți medici dedicați, asistente omenoase, oameni care sfințesc locul, dar, per total, lucrurile nu arată foarte încurajator. Mai mult, când îți arunci privirea pe statisticile Uniuniii Europene, toate poveștile deprimante, relatate sau trăite, capătă o dimensiune oficială, care nu mai lasă loc de interpretări, iar concluzia se impune implacabil: suntem la pământ.
România se află pe ultimele locuri din UE la aproape toate criteriile relevante pentru evaluarea unui sistem de sănătate. Fie că vorbim de investițiile alocate sau de cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor, țara noastră nu reușește să părăsească locul codaș. Nu e doar o statistică seacă, ci radiografia precisă a dezastrului. În viața de zi cu zi, aceasta se traduce în drame personale care ar fi putut fi evitate, iar, pe termen lung, un sistem de sănătate şubred amenință dezvoltarea şi chiar supraviețuirea unei țări.
Însă lucrurile nu evoluează cu necesitate, iar pașii greșiți, făcuți în trecut, pot fi îndreptați, astfel ca Sănătătea din România să capete importanța cuvenită. Un prim lucru care ar trebui realizat este mutarea întregii dezbaterii pe chestiunea pacientului. El este cel care trebuie să se afle în centrul discuției și în jurul său ar trebui regândit întreg sistemul. La Bruxelles, de pildă, cele mai pregnante probleme sunt legate de drepturile pacienților și de felul în care aceștia sunt tratați în sistemul medical românesc. Există asociații puternice ale pacienților europeni care ridică în mod constant această problemă, în special în conexiune cu finanțarea scăzută din România, în comparație cu alte țări europene.
Găsirea unor surse de finanțare ar ușura semnificativ rezolvarea multor probleme din sistem, dar nu ar fi un panaceu. În fond, am asistat cu toții, ani de-a rândul, la risiprea iresporansabilă sau de-a dreptul ticăloasă a unor resurse bugetare prețioase, ca urmare a incompetenței și a corupției. Așă că e nevoie de onestitate, inteligență și de pricepere pentru a da de capăt măcar celor mai relevante probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate local. De pildă, accesul mult mai slab la medicamente și la inovații în comparație cu pacienții din alte țări europene ar putea fi remediat printr-o eficientizare a acțiunii CNAS. De asemenea, în ceea ce privește o altă a mare problemă cu care se confruntă Sănătatea din România, și anume migrația medicilor către țările dezvoltate, ea ar putea fi reglementată prin politici la nivel european, dar pentru asta este nevoie de un consens politic și de eforturi concentrate. E dificil pentru orice sistem să facă față fără 14.000 de specialiști, dar mai ales pentru cel românesc, vitregit de competențe serioase în ultimii ani.
Uniunea Europeană ne ajută prin recomandări, asistență și monitorizare, dar nu poate veni să ne facă treaba în locul nostru. Pică în responsabilitatea noastră să identificăm oamenii potriviți, care sunt capabili să taie răul de la rădăcină și să pună stop unui sistem îmbolnăvit cronic.