De regulă, să trăieşti într-un oraş de anvergura unei capitale este deja un compromis pe care îl faci cu sănătatea ta. Ştii că aerul pe care îl respiri, stresul unui mare oraş în contrast cu liniştea pe care ai avea-o trăind în provincie, dar şi calitatea mâncării, nu sunt ceea ce ţi-ai dori.

 

Şi totuşi, oricât ai fi de ocupat cu problemele curente, vrei să rămâi sănătos. Vrei să ai parte de toate cele de mai sus pentru a avea dreptul la o viaţă sănătoasă oriunde te-ai afla.

 

Eu, bucureşteanul, consider că sănătatea mea este în strânsă legătură cu sănătatea oraşului în care trăiesc. Oraşul îmi poate face viaţa mai uşoară, dar mi-o face mai grea şi oricât aş evita să am tangenţe cu mediul care mă înconjoară, atunci când trag linie şi vreau să descopăr cauza, ajung inevitabil la probleme asupra cărora eu nu deţin controlul.

 

Nu am controlul timpului. Pentru a ajunge la serviciu, facem cu toţii în continuare un drum lung şi complicat, doar „arzând“ benzina la semafor, pentru că în Bucureştiul actual nu au fost introduse semafoare sincronizate. Aş putea da exemplul Londrei, cel mai aglomerat oraş din lume, în care s-au găsit sisteme de monitorizare a traficului, care eliberează arterele de ambuteiaje, care măsoară greutatea şi viteza maşinilor care stau în trafic. În Bucureşti, este adevărat, s-au mai construit pasaje şi poduri, dar care te conduc tot către un oraş blocat.

 

Nu am control asupra aerului. Din cauza aglomeraţiei, a gazului de eşapament care ajunge în atmosferă, aerul de la nivelul străzii nu-mi mai ajunge. Atunci când el se apropie ameninţător de geamurile locuinţei mele, situaţia devine cu atât mai ameninţătoare. De aceea, am nevoie de spaţii verzi nu doar în parcuri, ci şi pe străzi, vreau să nu fiu înconjurat de beton şi de garduri înalte, iar eu să mă deplasez făcând slalom printre maşini, pe trotuar.

 

Nu am control asupra sănătăţii. În definitiv, toate problemele oraşului se răsfrâng asupra sănătăţii mele, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc este să am o suferinţă pe care cu greu să o pot trata, într-un sistem medical bazat prea mult pe medicamente şi prea puţin pe dorinţa de a întreţine starea de sănătate.

Am deschis de curând un dialog cu bucureştenii despre oraşul în care trăim. Este o platformă de discuţii, www.bucurestisanatos.ro. Profesia mea de medic, experienţa de membru în Comisia de Sănătate din Parlamentul României mă determină să consider că sănătatea indivizilor şi a oraşelor reprezintă o prioritate. În plus, cei 7 ani de activitate în Parlamentul European m-au ajutat sa înţeleg mai bine ce înseamnă cu adevărat respectul pentru comunitatea din care faci parte.

 

Ştiu că implicarea este un lucru greu de obţinut, însă cred ca a sosit momentul să ne concentrăm şi asupra unor probleme pe care încercăm să le ignorăm, dar ele ne afectează viaţa: sănătatea noastră şi a oraşului în care trăim.